Neicuță cu casa-n deal,
Te iubesc de-acum un an,
De când mi-ai dat la portiță
Busuioc și lămâiță
Și mi-ai spus din busuioc
Să cat floarea cu noroc,
Iar pe cea de lămâiță
Să-ți dau, neică, o guriță.
Eu mi-am plătit lămâița
Și ți-am dat, neică, gurița,
Iar floarea de busuioc
Mie mi-a adus noroc,
Dar norocul e și-al tău
Că de-atunci ești puiul meu,
Nu-ți mai zic de lămâiță
Că ești prea frumos, neicuță.
Toată lumea din sat știe
Cât de dragă-ți sunt eu ție,
Dar tu neică-mi ești mai drag
Că-ți țin mereu calea-n prag,
Nu mă mai ia somnu-n pat
De câte gânduri mă bat,
Să te țin, să te iubesc,
Lângă tine să trăiesc.
Sensul versurilor
O declarație de dragoste inocentă și profundă, plasată într-un cadru rural idilic. Cântăreața își exprimă afecțiunea pentru un bărbat, amintindu-și de începuturile relației lor și dorința ei de a-și petrece viața alături de el.