Neiculiță, am auzit
Că lumea-n sat ne-a vorbit,
Și vecinii mei, și-ai tăi
Că ne iubim amândoi.
Neică, eu n-aud lumea
Și-am să vin în calea ta,
În mirosul florilor,
Sub licărul stelelor.
Când îți văd, neică, umbra
Parcă pică jos luna,
Când îți văd ochii ca mura
Ți-aș da gurița întruna.
Neică, de dragostea noastră
Florile mai mult miroase,
Stele multe-au răsărit,
Iarba parc-a mai crescut,
Hai, neicuță, să ne luăm
Că e timpul trecător.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste pură și neîngrădită, ignorând bârfele satului și celebrând frumusețea sentimentelor într-un cadru natural idilic. Dragostea transformă lumea, intensificând mirosul florilor și strălucirea stelelor, subliniind efemeritatea timpului și importanța trăirii iubirii.