Neică, să nu uiți ce-ai spus
La horă-n sat când m-ai dus,
Mi-ai pus în deget inel
Când ne-am prins în alunel
Și-ai zis când termini armata
Vii la mama și la tata
Să mă ceri, neicuț-al meu,
Să mă duci în satul tău.
Neică, de-atunci au trecut
Doi ani și n-ai mai venit,
Pentru mine-au trecut greu,
Știe doar sufletul meu,
Poate vreme n-ai avut
Ori altă fată-ai găsit,
Spune-mi, neică, ce te ține
De nu mai vii pe la mine.
Și de sărbători, neicuță,
Stăteam seara pe uliță,
Îmi trasărea inima
Când mai venea cineva,
Mă uitam, neică, prin lume
Să te zăresc și pe tine,
M-am dus acasă târziu,
Cum am ajuns nu mai știu.
A-nflorit floarea de tei,
Eu mai aștept ochii tăi,
A-nflorit floarea de mac,
Dar nu vine cin’ mi-e drag,
În somn mereu te visez
Și de dorul tău oftez,
Te pândesc, neică, la geam
Și niciun rost nu mai am.
Sensul versurilor
O fată își amintește de promisiunile făcute de iubitul ei înainte de a pleca în armată. Acesta nu s-a mai întors, iar ea trăiește în așteptare și dezamăgire, simțind profund dorul și incertitudinea viitorului.