Maria Cirneci – N-O Fi-n Astă Lume Mai Mare Păcat

N-o fi-n astă lume mai mare păcat
Să iubești, dar să nu fii cu cin’ ți-e drag
Și s-aștepți norocul ani și ani de zile
Că poate-o ajunge și-n casă la tine,
Îți faci multe gânduri și multe păreri
Crezi că azi o fi mai bine decât ieri
Și-aștepți de la viață un pic de noroc
Care vine rar sau nu vine deloc.
Ce poți să mai faci dacă ești ursit
Să n-ai nicio soartă, să fii chinuit
Și să n-ai putere să mai schimbi viața
Nici mama, nici tata n-au cum te ajuta,
Numai Dumnezeu și Maica Domnului
Pot schimba viața și soarta omului,
Când ești amărât și ai sufletul greu
Să te mulțumești cu ce-ți dă Dumnezeu.
Viața și norocul le dă Dumnezeu
Lângă ursitoare, mergi pe drumul tău!
Pentru unii drumul vieții e frumos,
Alții merg pe el, dar n-au niciun rost,
Și eu merg, Doamne, pe drum, sunt la jumate
N-am găsit ce-mi place și n-am avut parte
Nici de fericire, nici de cin’ mi-e drag,
Mi le-ai dat puțin ș-apoi mi le-ai luat
Și nu să pot dau, Doamne, vina pe nimeni,
Tac și primesc tot ce vine de la Tine.

Sensul versurilor

Piesa exprimă o resemnare tristă față de soartă și lipsa de noroc în viață. Vorbitorul se simte neputincios în fața greutăților și își găsește consolare doar în credință, acceptând cu tăcere ceea ce primește.

Lasă un comentariu