Merg pe drum și mă gândesc mereu
De ce, Doamne, sunt blestemată eu,
Că nu fac rău și nu dușmănesc,
Pe nimenea de rău nu vorbesc,
Întoarce-ți, Doamne, fața la mine
Că mă rog și speranța mi-e-n Tine,
Că numai Tu cu puterea Ta
Poți s-aduci noroc și-n casa mea.
Refren:
Noroc c-am cântat și-am râs
Când sufletu-n mine-a plâns
Cântam și mă răcoream,
De necazuri mai uitam.
Nu știu, Doamne, cât oi mai putea
Și cât m-o mai ține inima
Să trăiesc singură ca un cuc,
Nu mai știu încotro să mă duc,
Că de-ar fi trăit, Doamne, mama
Azi nu mi-ar fi fost inima grea
C-aveam cu cine să mai vorbesc
Și cu cine să mă răcoresc.
Refren:
Noroc c-am cântat și-am râs
Când sufletu-n mine-a plâns
Cântam și mă răcoream,
De necazuri mai uitam.
Nu-mi vine să cred cât am muncit,
Câte nopți pe drum m-am chinuit
C-am vrut să-mi fac singură de toate,
Să nu văd dușmanii că-și dau coate,
De ce, Doamne, și fratele meu
Și el se uită pe mine rău,
Atunci ce să mai zic de-un străin
Când te vorbește și-ți iese-n drum?!.
Refren:
Cum să nu râdă vecinii
Dacă frații-s ca străinii,
Se ceartă, se dușmănesc,
Unul cu-altul nu vorbesc?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care se simte singură și blestemată, căutând alinare în credință și amintindu-și de vremurile mai bune. Ea se confruntă cu greutăți, trădări și dorința de a avea sprijin familial.