Florile de primăvară
Mi-au adus pe neica iară,
Când roua pe flori se lasă
Neicuța s-a-ntors acasă,
Măi neicuță, pui de floare,
Mi-a fost dor de tine tare,
La tine când mă gândeam
Noaptea odihnă n-aveam.
Neică, floare de bujor,
După tine mi-a fost dor,
Dar acuma-mi pare bine
C-ai venit din nou la mine,
Mândri-s anii tinereții,
Albi ca roua dimineții,
Ca și roua florilor
La vărsatul zorilor.
De dragostea ta, neicuță,
Am pus flori în grădiniță
Și de dorul ochilor
Am pus, neică, multe flori,
Mărgăritar, garofițe,
Liliac și lămâițe,
Busuioc și rozmarin,
Trandafiri și flori de crin,
Din toate-mi fac cununiță
Să trăim cu drag, neicuță,
S-avem viața ca o floare
Ca și florile-n cărare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei pentru iubitul ei, neicuța, și bucuria reîntoarcerii acestuia. Dragostea este simbolizată prin flori, care sunt plantate ca o ofrandă și ca o expresie a sentimentelor ei.