De n-ar fi dorul pe lume
Omul tânăr ar rămâne,
Dar dor pe lume mai este
Și omul îmbătrânește.
M-aș duce cu doru-n târg
De-aș avea cui să îl vând,
M-aș duce și la obor,
Nu-i găsesc cumpărător.
La marginea satului
Făcui casă dorului
Și l-am sădit printre flori
Lumea să scape de dor,
Florile să înflorească
Și cei dragi să se iubească.
Sensul versurilor
Cântecul explorează omniprezența dorului în viața omului și impactul său asupra trecerii timpului. Vorbitorul caută o modalitate de a scăpa de dor, dar în cele din urmă îl acceptă, sperând că acesta poate fi transformat în ceva frumos, precum iubirea.