De-ar fi trandafiru-n floare
Și eu mierlă cântătoare
M-aș duce la neica-n cale
Și i-aș spune ce mă doare.
Dorul de la inimioară
Nu poa’ să mi-l sting-o vară,
Nici Oltul, nici Dâmbovița,
Numai puiul cu gurița.
De n-ar mai bate vântul
M-aș aprinde cu totul,
Noroc că vântul mai bate,
Mai duce din dor departe.
Neicuță, de dor și drag
Ți-am scris numele pe prag,
Și pe prag, și pe nuia,
Și la inimioara mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei fete față de persoana iubită. Natura și gesturile simbolice (scrisul numelui) amplifică sentimentul de dorință și afecțiune.