Cum se duce, neică,
Luna printre nori,
Așa-mi petrec viața
Și trăiesc cu dor,
Aș pleca în lume
Și-aș vrea să te uit
C-a trecut timp mult
De când nu ne-am văzut.
Aș da, neiculiță,
Bani și munca mea
Să se mai întoarcă,
Neică, dragostea,
Dragostea de-odată
Ce-a fost cu dulceață
Când sub lună plină
Te țineam în brață.
Nu știu-s blestemată,
Ori așa lăsată,
Să nu fim pe-un loc
Și s-avem noroc,
Lumea ne-a vorbit,
Noi ne-am despărțit,
Dragostea și dorul
Repede-au trecut.
Și mă-ntreb, neicuță,
Și mă-ntreb ades
Cin’ ne-a despărțit
Cu ce s-a ales?
Dar eu te-oi iubi,
Mi-o fi drag de tine
Și ce am în suflet
N-o să-mi scoată nimeni,
Te-oi iubi, neicuță,
Te-oi iubi mereu,
Și de-o fi să mor,
Să mor cu focul tău!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și suferința cauzată de o despărțire. Naratoarea își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și își declară iubirea eternă, chiar și în fața morții.