Cuculeț din poieniță,
Du-te spune-i lui Gheorghiță
Să vie pe Dâmboviță
Să-i dea mândruța guriță,
Guriță de sărutat
Și obraz de mângâiat.
Bate vântul frunza-ncet,
Neicuță, o să te-aștept,
Dorul tău nu-l pot purta
Că sunt, neică, tinerea,
Să dai roată casei mele,
Neicuță, seara pe stele.
Arde lumina-n perete,
Uite-l pe neica se vede.
– Hai, puică, să te sărut
Să mă ții minte mai mult,
Pe mine cin’ mă iubește
Cu drag în lume trăiește,
Că tu-mi ești, puicuțo, dragă
Te-oi iubi viața întreagă,
Nimeni și nicicând vreodată,
Mândro, n-o să ne despartă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un mesaj de dragoste și dor între doi tineri. Natura este martoră a sentimentelor lor, iar promisiunea iubirii eterne este centrală.