Cucule, străin mai ești,
Mă mir cum poți să trăiești,
Eu am frați, părinți, surori,
Am cui spune câte-un dor,
Are cine mă-ntreba,
Cine-mi deschide ușa,
La necaz sau bucurie
Are cin’ să mă mângâie.
Bucuroasă-i mama mea
Cu cinci copii lângă ea,
Frumos e pomul cu roade,
Codrul cu frunză pe poale,
Rău îi șade la o casă
Fără copii mulți la masă,
Trist e codrul când își pierde
Frunza lui și iarba verde.
Părinții cu mulți copii
Au în viață bucurii,
La vreme de bătrânețe
Îi mângâie cu blândețe,
Ei sunt cu milă și dor
Și oricând de ajutor,
Mă uit la măicuța mea
Cum îi râde inima,
Când ne strângem toți la ea
Pentru toți are ceva,
Chiar și când îmbătrânești
Pentru ea tot copil ești.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de familie și importanța legăturilor de sânge. Vorbitorul își exprimă compasiunea față de cucul singuratic și apreciază bucuria de a avea o familie numeroasă, subliniind căldura și sprijinul pe care le oferă.