Ce folos dac-am iubit?
Că multe-am mai petrecut,
Am tras și bune și rele
Și-ai uitat, neică, de ele.
Cum, neică, te mai ia somnul
Și cum nu te-apasă dorul?
Eu la dor n-am alinare,
Mă usucă pe picioare!
Că nu-i lăsat, neic-al meu,
Ce ți-e drag să fie-al tău,
Că dac-ai fi lângă mine
N-aș trăi cu dor pe lume.
Refren:
Of, măi neicuță,
Nu-ți mai e dor de guriță,
Te-ai dus, neică, și-ai uitat
Tot ce-a fost frumos odată!
Of, of, vino, neic-al meu,
Of, of, că mor de focul tău!
Ai uitat, neicuță, nopțile cu lună
Ce le petreceam numai împreună,
Of, măi neicuță,
Ai uitat și dragostea noastră curată
Și-mi spuneai, neicuță, că n-o uiți vreodată,
Of, măi neicuță!
Of, măi neicuță,
Nu-ți mai e dor de guriță,
Te-ai dus, neică, și-ai lăsat
Tot ce-a fost frumos odată!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorul profund față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește cu tristețe de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și deplânge faptul că aceasta a uitat totul.