Aș vrea să știu, neică, ce gândești
Și pe cine, neicuță, iubești,
Cine te ține-n brațe noaptea
Și cui dai, neicuță, gurița,
Soarta de lângă mine te-a luat
Și-n brațe la alta mi te-a dat,
Chiar dac-am avut dragoste bună
N-a fost să fim, neică, împreună.
Te-am iubit, neică, și te-oi iubi
Mai mult decât, neică, o să știi,
Am iubit și ce-a fost rău la tine
Și tu m-ai uitat neică-n trei zile,
Doamne, câte nu ți-am mai iertat
Că mi-ai fost neicuț-al meu prea drag,
Câtă vreme, neică, te-am iubit
Știam de ce mai calc pe pământ.
Ai fost și vei fi-n viață, iubit,
Cum te-am iubit eu, neică, nicicând,
Atâta dor și dragoste-ți port,
Cât n-are, neică, pământul tot,
Dacă n-am avut parte de tine
N-o să mai iubesc, neică, pe nimeni,
Peste ani când oi îmbătrâni
Nu uita că și-atunci te-oi iubi,
Nu pot să te uit nici dac-aș vrea
Că te port în inimioara mea
Și oricând ți-o spun, neică, în față
Mi-ai fost prima dragoste din viață.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei iubiri pierdute și dorul profund resimțit față de persoana iubită. Chiar dacă timpul trece, sentimentele rămân puternice, iar amintirea primei iubiri persistă.