Vecină de peste drum, dodă,
Am o vorbă să-ți mai spun, dodă,
Că mi-e inimioara arsă, dodă,
Mi-a plecat fata de-acasă, dodă,
Departe s-a măritat, dodă,
La inimă m-a secat, dodă.
Câmpu-i plin de viorele, dodă,
Cin’ s-o duce după ele, dodă,
Câmpu-i plin de ghiocei, dodă,
Cin’ s-o duce după ei, dodă?
Că-nfloare tămâioara, dodă,
Și n-are cine-o purta, dodă!
Nalbă roșie-n grădină, dodă,
Șezi, inimă, și te-alină, dodă,
C-așa-i datina lăsată, dodă,
Să lași mamă, să lași tată, dodă,
Fata crește și se duce, dodă,
Unde-i dragostea mai dulce, dodă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unui părinte după ce fiica sa s-a măritat și a plecat departe. Versurile evocă sentimente de pierdere și dor, subliniind totodată acceptarea tradiției conform căreia fata părăsește casa părintească pentru a-și urma dragostea.