Maria Ciobanu – Văzui Timpul Cum Mă Schimbă

Mă uitai bine-n oglindă
Văzui timpul cum mă schimbă,
Văd, dar nu mă simt bătrână
C-am avut lumea pe mână,
Mă uit și îmi pare bine
C-am avut lumea cu mine,
N-am să mă uit peste umăr
Că nu vreau anii să-i număr,
Mă uit la copiii mei
Și-mi văd tinerețea-n ei.
Viața mea a fost un cântec,
Cântecul leac pentru suflet,
Am cântat și-am fost iubită,
Am plâns și-am fost fericită,
Tare mi-a fost dragă viața
Ca soarele dimineața,
Dar mă arde-n piept un dor
C-o veni vremea să mor.
Și de-o fi să mor ca mâine
Să nu plângeți după mine,
Să-mi pomeniți numele,
Să-mi cântați cântecele,
Când o veni primăvara
Și-o să-ntinerească țara,
Când o înflori câmpia
Să v-amintiți de Maria.
Să nu mă-ngropați adânc
S-aud greierii cântând,
Să știu când e primăvară
Și dă colțul ierbii iară,
Când înfloresc florile
Și cântă păsările,
S-aud Jiul murmurând,
Frunzele-n codru foșnind,
Eu n-oi mai putea să cânt,
Dar mi-o fi drag să ascult
Cântecele lumii toate,
Viața merge mai departe!