Frunzuliță mătostat, mai,
Spune-mi, neică, adevărat, mai,
Spune-mi, neică, adevărat, mai,
Mă iubești sau m-ai uitat, mai,
Că de când din sat plecarăm, noi plecarăm,
Multă lume colindaram, colindaram,
Multă dragoste-am stricat, mai,
Și doruri multe-am uitat, și doruri multe-am uitat,
Când ne iubeam, neică, noi,
Tremura frunza-n zăvoi,
Tremura frunza-n zăvoi, mai,
Și pică floarea pe noi, mai.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei iubiri trecute și incertitudinea sentimentelor actuale ale persoanei iubite. Persoana care cântă își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și se întreabă dacă dragostea a fost uitată odată cu trecerea timpului și depărtarea.