Săraca, inima mea,
Ce dor mare duce-n ea,
Dorul de copiii mei
Că-s prin lume străinei,
Și rog cerul, stelele
Să-mi păzească fetele,
Și rog soarele și cerul
Să-mi ocrotească feciorul.
Am muncit cât am putut
Copiii mi i-am crescut,
I-am iubit, le-am dat povețe,
I-am trimis la școli să-nvețe
Ca să fie-n rândul lumii
Să nu mi-i râdă străinii,
Să nu muncească din greu
Așa cum am muncit eu.
Copiii mamii, copii,
Am cu cine mă mândri,
V-am dat viață, v-am dat nume,
Voi mi-ați dus numele-n lume,
Și n-aș vrea, maică, să mor
Să vă mai fiu de-ajutor,
S-aveți la cine veni
Când dorul v-o prididi.
Sensul versurilor
O mamă își exprimă dorul pentru copiii plecați de acasă și speră că sacrificiile ei le-au asigurat un viitor mai bun. Ea își dorește să mai poată fi de ajutor și să le ofere un loc unde să se întoarcă.
