Pe un drum bătrân de țară
Trecui și-n astă vară,
Mă oprii la vechiul tei
Unde-mi trecui anii mei,
M-așezai la umbra deasă
Pe o pajiște frumoasă.
S-aud frunzele foșnind,
Iarba din fire doinind,
Frunzele și iarba moale
Îmi strânseră anii-n poale
Și-mi aduseră aminte
De anii mei dinainte.
Când mergeam jos la izvor
Să iau apă în ulcior
Și stăteam pe malul lui
La umbra stejarului
S-ascult doina din caval,
Hăulitele din deal.
S-ascult doina din caval,
Hăulitele din deal,
Sârbele și hora-n care
Crescui și mă făcui mare,
Dacă azi cânt și doinesc
Numai lor le mulțumesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru anii copilăriei petrecuți la țară, într-un cadru natural idilic. Naratorul își amintește cu drag de momentele simple și autentice, exprimându-și recunoștința față de locurile și tradițiile care l-au format.