– Neică, ochii tăi din cap
Să mi-i dai că-s buni de leac,
Ochii sunt de lecuit,
Iar tu, neică, de iubit,
Neică, de când te-am văzut
Numai ochii mi-au plăcut
Și mersura foarte mult
De-ai să mă bagi în pământ.
Că ți-e mersul legănat
Și dulce la sărutat,
Părul negru inelat,
La grea boală m-ai băgat,
Treci, puiule, dealu-ncoace
Că n-am liniște, nici pace,
Că dorul mă frige tare
Mă scoală noaptea-n picioare.
– De-ar fi noaptea trei conace
M-aș duce și m-aș întoarce,
Dar e noaptea de-un conac
N-am, puiule, ce să-ți fac
Că până ajung la tine
Mă prind zorile, știi bine,
Dacă strig m-aud vecinii
Și mă latră, mândro, câinii.
Dacă strig m-aud vecinii
Și mă latră, mândro, câinii,
Mumă-ta-i femeie rea
Cu biciușca m-o lua,
E femeie arțăgoasă,
Nu vrea să vă intru-n casă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și atracția profundă a unei persoane față de alta, evidențiind obstacolele sociale și familiale care stau în calea iubirii lor. Versurile descriu frumusețea persoanei iubite și chinul dorului resimțit.