N-auzi, Ioane, câinii latră,
Degeaba m-aștepți la poartă,
N-aștepta că eu nu viu,
De tine nu vreau să știu,
Măi Ionele, puișor!.
Ioane, când te iubeam
Mă făceai de te-așteptam,
Te-așteptam seara pe lună
Cu brațele pe fântână,
Măi Ionele, puișor!.
Luceafărul și cu luna
Ne știau dragostea-ntruna,
Luceafărul ne vedea
Și luna ne lumina,
Măi Ionele, puișor,
Și luna ne lumina
Când îți dădeam gurița,
Măi Ionele, puișor!.
Ioane, dragostea mea,
Măicuța ta nu mă vrea,
Dacă vrei să fiu cu tine
Haide să plecăm în lume,
Măi Ionele, puișor,
Haide să plecăm în lume
Să trăim amândoi bine,
Măi Ionele, puișor!
Sensul versurilor
O fată respinge avansurile lui Ioan din cauza opoziției mamei sale. Ea îi propune să fugă împreună pentru a trăi fericiți, dar tonul general este unul de regret și melancolie.