Foaie verde de-o sipică,
Mi-a plăcut să cânt de mică,
Mă duceam cu oile
Pe dealul cu florile,
Mă duceam s-ascult în zori
Glasuri de privighetori,
Era câmpul plin de rouă,
Mi-era dor de-o viață nouă.
Scriam cu nuia pe cer,
Priveam stelele cum pier,
Câte una mai cădea
Și inima-mi tresărea,
Credeam că e steaua mea
Sau steaua lui neicuța
C-așa-mi spunea măicuța
Ca să-mi caut steaua mea.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecute în mijlocul naturii. Versurile exprimă dorul de o viață simplă și inocentă, marcată de frumusețea peisajelor și credințe naive.