Mama mea, măicuță bună,
Ești bolnavă și bătrână,
Ai muncit pentru noi toți,
Pentru copii și nepoți,
Ai muncit, te-ai chinuit,
Dar soarta ne-a risipit,
Suntem departe de tine,
Plânge sufletul în mine.
Hai, mamă, vino la mine,
Am de toate și mi-e bine,
Nu vreau să ridici un pai,
Decât la mine să stai,
Să te văd ziua prin curte
Și să-mi trăiești zile multe,
Să te bucuri de nepoți
Că ne duci focul la toți.
Nu te supăra, copile,
Rămân acasă la mine
Unde v-am crescut pe voi
Cu sudoare și nevoi,
Sunt bolnavă, ce să fac,
Vreau în patul meu să zac,
Că niciunde nu-i mai bine
Decât în casă la mine!
Eu, mamă, nu plec din casă
Că de munca mea îmi pasă,
Eu, mamă, nu plec din sat
C-aici soarta m-a legat,
Câte zile-oi mai avea
Stau fetițo-n casa mea,
Dau ocol grădinii mele
Și mai ud la floricele,
Le stropesc cu lăcrămioare
Că de voi, copii, mă doare,
Le stropesc cu lăcrămioare
Că de voi, mamă, mă doare!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui copil față de mama sa bolnavă și bătrână, care refuză să părăsească casa și satul natal. Versurile transmit tristețea distanței și sacrificiul unei mame pentru familia sa.