Mă uit peste-ntregul sat
Nu văd geam neluminat,
Nu văd casă fără fum,
Poartă fără om în drum,
Numai la neicuț-al meu
Este-ntuneric mereu,
Poartă este încuiată,
Fum nu iese niciodată.
Vino, neicuță, în sat,
Nu mai sta-n lume plecat,
Iarba-i mare pe poteci
Că pe ele nu mai trece,
Întreabă codrul de tine:
„Neicuța de ce nu vine?”,
Nu știu ce răspuns să-i dau
Nici de unde să te iau.
Neicuță, dac-ai veni
Iarba din drum ți-aș cosi,
Fânul l-aș strânge-n căpiță
La margine de uliță
Ca să facem căpătâi
Lângă mine să rămâi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei persoane față de cineva drag, plecat departe. Persoana își dorește întoarcerea celui drag acasă și este dispusă să facă orice pentru a-l avea alături.