Lasă, lasă, măi neicuță,
Tu uiți că ți-am fost drăguță,
Dar te-ajungă și pe tine
Dorul mare ca pe mine.
Dar te-ajungă, neică-ajungă
Dorul care te alungă,
Să te-ajungă și pe tine
Dorul mare ca pe mine.
Când e cerul fără stele,
Când sunt nopțile mai grele
Să te poarte, neică, dorul
Unde nu ajunge norul.
Unde nu mai cresc nici flori
Și rouă nu pică-n zori,
Să umbli tot pe arșiță
Să nu-ți dea nimeni guriță.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei femei părăsite, care îi urează fostului iubit să simtă același dor intens pe care îl resimte ea. Versurile descriu un peisaj arid și lipsit de speranță, simbolizând suferința și singurătatea.