La tulpina fagului,
Pe cărarea dorului
Neica urcă și coboară
De cu zori și până-n seară
Și vină noaptea pe stele
Cu dorul inimii mele.
– Râușor cu apă lină
Și frumos ca o lumină,
Să nu spui la nimenea
Că mă iubesc cu neica.
– Ba eu dorul tău l-oi spune
Până soarele-o apune.
Și l-oi spune pe-nserat
Că iubești și nu-i păcat,
Și l-oi spune pe-nserate
Tot prin crânguri și prin sate,
Să afle toată lumea
Că-i frumoasă dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o poveste de dragoste secretă, ascunsă în mijlocul naturii. Protagonista își roagă un râu să nu dezvăluie secretul iubirii sale, dar râul refuză, dorind ca toată lumea să afle despre frumusețea dragostei.