La Breznița, la Breznița,
I-am spus să vie neicuța
Că e-n floare lămâița
Și să facem cununița.
Să coborâm pe zăvoi
Să facem nunt-amândoi,
Să-ntindem masă frumoasă
Sub o salcie pletoasă.
Când mi-o pune cununița
Să ne cânte porumbița,
Și când mi-o pune beteaua
Să ne cânte turtureaua.
Mierla voalul când îmi pune
Și cucul să ne cunune,
La cobză și fluierași
Să ne cânte greierașii,
Nimenea să nu ne știe
Doar florile din câmpie.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o nuntă idilică în natură, departe de ochii lumii, unde elementele naturii devin martori și participanți la celebrarea iubirii. Este o invitație la o uniune simplă și profundă, sub semnul frumuseții naturale.