Foaie verde de măr copt,
În vale la noi la Olt
Mi-a-nfrunzit codrul boboc
Și lăstărelul de-un cot
Și cântă cucul cu foc
De stau mândruțele-n loc,
Eu cu pușca printre spete
Și mi le sărut cu sete.
Foaie verde mărgărit,
– Cucule, la ce-ai venit
Că codrul nu a-nverzit,
Nici iarba n-a odrăslit,
Zăpada nu s-a topit,
Neica la plug n-a ieșit?!
– De-aș ști c-aș mânca pământ
Eu aici rămân și cânt.
Când oi zice-o dată „Cucu”
Toată lumea stă din lucru
Ș-ascultă la mine „Cucu”,
Se-nțepenește și plugul
Se-nmărmurește și crângul,
Să știe toată lumea
Că eu nu-mi cunosc maica,
Toată viața-s călător
Și cânt la lume cu dor.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un peisaj idilic de primăvară, unde cucul cântă cu dor, transmițând un sentiment de nostalgie și legătură cu natura. Versurile evocă o lume rurală, unde munca câmpului și cântecul păsărilor se împletesc.