Neică Ioane, neică Ioane,
Cum te-aud cântând pe vale
Toată ziua-aș sta în prag
Cu ața băgată-n ac.
Dragostea e ca izvorul,
Neică, mă lăsași cu dorul,
Dragostea e ca și para,
Neică, mi-ai fript inimioara!
Cine mă lăsă cu dor
Umble ca păsărea-n zbor,
Aibă casa cucului
Și odihna vântului,
Că nici cucul n-are casă,
Nici vântul țară aleasă,
Nici eu nu iubesc
Pe cine doresc.
Refren:
Ia-mă, dor, și du-mă, du-mă,
Și mă treci din lume-n lume,
Căci eu nu iubesc
Pe cine doresc,
Decât să-i duc dor
Mai bine să mor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința unei persoane părăsite de cel iubit. Dorul este atât de puternic încât preferă moartea decât să mai simtă această durere.