Măi Ileană bălăioară,
Hai cu mine jos la moară
Să te fac o morăriță
Să-i dai neichii o guriță,
O să-ți arăt de pe punte
Roata morii cum se-nvârte.
Și când moara face țac
Eu să te sărut cu drag,
Auzi cum țâcăne moara,
Bate ca și inimioara,
Tot așa inima-n mine
Bate numai pentru tine,
Uite apa cum mai curge,
Tot așa timpul se scurge.
Trece timpul, ce tristețe,
Trece-a noastră tinerețe,
Hai să stăm pe prispa morii
Să-ți mai sărut ochișorii,
Și când moara face țac
Eu să te sărut cu drag!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o invitație romantică la moară, unde naratorul își exprimă dragostea pentru Ileana. Motivul morii și al apei curgătoare simbolizează trecerea timpului și efemeritatea tinereții, îndemnând la trăirea intensă a momentelor de iubire.