Grea e, neică, dragostea
Când nu ești iubită,
Orice-ai vrea și orice-ai face
Nu ești fericită
Că puiul care-l iubești
El nu te iubește,
Te sărută-o dată dulce
Și te părăsește.
Dragoste, dac-aș putea
Un fuior te-aș face,
Când m-ai chinui mai rău
Cu fusul te-aș toarce,
Te-aș țese-n război acasă,
Cătrință te-aș face,
Te-aș purta pe lângă mine
Și-atunci mi-ai da pace.
Te-aș țese, te-aș face brâu
Cu el să mă-ncing,
Neicuța să mă iubească
Să mă poarte-n gând,
Că tare mi-s mie dragi
Ochișorii lui,
Dar mi-e tare, tare frică
Că-i plac orișicui.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri neîmpărtășite și teama de a pierde persoana iubită. Vorbitoarea își dorește să poată controla dragostea, să o poarte mereu cu ea, dar este chinuită de incertitudine și de posibilitatea ca persoana iubită să fie atrasă de altcineva.