Flori frumoase, flori de mai
S-au ivit pe-al țării plai,
Iarba-i verde, floarea-i albă,
Vino, neicuță, degrabă!.
Neică, nu întârzia,
Auzi cum cântă mierla,
Uite, și cucul mă-ntreabă
De ce nu vii mai degrabă!.
Plaiul tot s-a primenit,
Pajiștea a înflorit,
Și ne-așteaptă, neic-așteaptă
Să venim ca și-altă dată.
Să ne facem cununițe
Din maci și din romanițe,
Sub cerul de primăvară
Să ne iubim, neică, iară!
Sensul versurilor
Cântecul descrie frumusețea primăverii și chemarea iubitei către persoana iubită să se bucure împreună de natură. Este o invitație la dragoste și reîntâlnire într-un cadru idilic.