Frunzuliță de negară,
Drag mi-e să colind prin țară
Pe poteci de primăvară,
Să văd toate satele,
S-ascult toate horele,
Horele și doinele,
Să le-adun ca pe-o comoară,
Floare de bujor,
Să le port în inimioară,
Floare de bujor,
Din întinsul câmpului,
Floare de bujor,
Până-n vârful muntelui,
Floare de bujor,
Să mă las apoi în jos
Să le cânt și mai duios,
Că de la lume le iau,
Și tot la lume le dau,
Le dau la lume pe toate
Cu suflet amestecate,
Cu suflet și cu mult dor
Pentr-un mândru puișor.
Frunzuliță trei alune,
Drag mi-e să colind prin lume,
S-aud numai vorbe bune,
Să văd toate fetele
Învârtindu-și horele,
Horele și sârbele,
Să mă prind și eu cu ele,
Floare de bujor,
Ca-n tinerețile mele,
Floare de bujor,
Să joc și să chiuiesc,
Floare de bujor,
Că mi-a fost drag să trăiesc,
Floare de bujor,
Mi-e drag lumea cum muncește
Și omul care iubește,
Îmi plac codrii rămuroși,
Neicuța cu ochi frumoși,
Mi-e drag să cânt, să doinesc
Pe pământul românesc,
Mult mi-e dragă țara mea,
Să doinesc și dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a călători prin țară, de a admira frumusețea naturii și de a împărtăși dragostea și tradițiile cu ceilalți. Este un omagiu adus patriei și valorilor umane.