Drag mi-a fost câmpul cu flori,
Floare mândră viorea,
Și privighetoare-n zori
Care-mi cânta pe vălcea,
Drag mi-a fost măru-nflorit,
Floricic-o viorea,
Neicuța ce l-am iubit
Din copilăria mea.
Frumos e câmpul cu iarbă,
Floare mândră de bujor,
Neicuța cu groapă-n barbă
Când sărută binișor,
Gingaș e un lăstărel
Când îi dă frunzulița
Și neicuța tinerel
Când se-nvață-a săruta.
Drag mi-e să doinesc de dor,
Floare mândră busuioc,
Să mă ia neicuța-n joc
Să ne-nvârtim la mijloc,
Să joc sârbele și hora,
Floricică busuioc,
Să cânt dorul tuturora,
Să-mi mai stâmpăr câte-un foc.
Eu cânt cu dragoste multă,
Floare mândră de bujor,
Pentru omul ce m-ascultă
Să aibă belșug și spor,
Să muncească mândra glie,
Floricică busuioc,
Viața mai cu drag să-i fie,
S-aibă parte de noroc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru trecut, dragostea pentru natură și sentimentele pure din copilărie. Este un cântec despre dorința de a trăi o viață simplă, plină de bucurii mărunte și dragoste.