Drag îmi e și mor de drag
Când văd mândrele-n ciupag
Cu altițe subțirele
Să mă uit cu drag la ele.
Drag îmi e câmpul cu iarbă,
Mândruța cu groapă-n barbă,
Cu sprâncenele-mbinate
De te bagă în păcate.
Zice lumea că-s bătrân,
Dar eu șapte mândre-mi țin,
Tot pe-atâtea dac-aș ține
Tot mi-ar părea că-s puține.
Dă-mi, Doamne, că nu-Ți cer multe,
Să le dai mândrelor minte
Toate la mine să vină
Să-mi facă inima bună,
Pe toate să le iubesc
Până nu îmbătrânesc.
Vers refren:
Măi, dorule, măi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă pentru viață, natură și frumusețea feminină. Vorbitorul, deși îmbătrânit, își păstrează pofta de viață și dorința de a iubi.
