Frunză verde de alior,
De-ar fi dorul vânt ușor
L-aș trimite pe-nserate
Să-mi colinde văi și sate,
Din Gilort la Severin
Ar vedea numai lumini,
Și-ar vedea lângă uzine
Holdele de aur pline.
Ar vedea prin zeci de sate
Mândre scoarțe și macate
Pline toate de mușcate
Și garoafe minunate,
Du-te, dorule, i-aș zice,
Și-mi colindă văi, colnice,
Ca olteanca nu găsești
Fată mândră să iubești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și de locurile natale, idealizând frumusețea satului românesc și a tradițiilor. Vorbitorul își dorește ca dorul să călătorească prin țară și să vadă bogăția și frumusețea locurilor.