Daică, la inima mea
Este-un nor și-o negură,
Norul este de oftat,
Negura de supărat,
Norul este de urât,
Negura de necăjit.
Bate-mi-i-ar de dușmani
Să mă țin de ei cinci ani
Cu iască și cu amnar
Până i-oi vedea sărmani.
Că de-ar fi după dușmani
Aș îmbătrâni-ntr-un an,
După cei răi dac-ar fi
Aș îmbătrâni-ntr-o zi,
Mi-ar da norocul prin sită
Ca să nu fiu fericită.
Dar nu-mi pasă, nu mă tem
De anii care se cern
Și-mi împart cu lumea-n drum
Cântecul și gândul bun,
Cine e om bun pe lume
Tânăr și frumos rămâne.
Strofă variantă Radio:
Că omul fără dușmani
Nu plătește nici doi bani,
Dar omul cu dușmani mulți
De-ar rămâne și desculț
El tot știe c-a trăit,
Ce i-a plăcut a iubit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și tristețe, cauzat de greutățile vieții și de dușmani. Cu toate acestea, există un nucleu de optimism și credință în bunătate, sugerând că oamenii buni rămân tineri și frumoși în spirit, indiferent de adversitate.