Și-am zis verde trei alune,
Câte păsări sunt pe lume
Toate cântă și se-alină,
Numai eu nu am odihnă
Cât este ziua cu soare
Și noaptea cât îi de mare.
Păsărica ciripește,
Toată ziua ciugulește,
Prin codru trage nădejde
Și puișorii și-i crește,
Își crește rânduri de pui
Și rămâne-a nimănui.
Eu nu-s pasăre-n pădure
Să nu-mi țin puii cu mine,
Muncesc și agonisesc
Puișorii să mi-i cresc
Și mi-i țin pe lângă mine
Să nu fiu străină-n lume.
Sensul versurilor
Cântecul explorează contrastele dintre libertatea aparentă a păsărilor și responsabilitățile umane, în special cele legate de creșterea copiilor. Vorbitorul își exprimă angajamentul față de familie, în ciuda greutăților, subliniind importanța legăturilor de familie.
