Frunzuliță de bujor,
Căpitan de Roșiori
Las’ armata mai ușor
C-am și eu un puișor.
Să nu-l pui mereu ‘nainte
Căci e mic și făr’ de minte,
Să nu-l pui nici la mijloc
Că acolo-i mare foc,
Ci să-l pui pe-o mărgioară
Că-i armata mai ușoară.
Frunzuliță florile:
– Spală, mamă, rufele!
Frunză verde matostat:
– Uite, mamă, le-am spălat,
Le pusei acum pe gard,
Sunt ude, nu s-au uscat.
– Pune-le, mamă, și ude
C-așa-i viața de recrute:
Unde stă ca să mănânce
Acolo să le usuce,
Unde stă să odihnească
Acolo să le-ntocmească.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui soldat de casă și greutățile vieții militare. El își amintește de sfaturile mamei și de greutățile îndurate ca recrut.
