Când intru-n pădure-n tine
Gânduri dragi vin să m-aline
De când eram doar o fată
Și umblam pădurea toată,
Mergeam veselă, desculță,
Rupeam câte-o frunzuliță.
Prin poieni scăldate-n soare
Pășteau cerbi și căprioare,
Jos la pârâiaș sub brad
Ședeam cu neicuța drag,
Mierle, cuci și cintezoi
Cântau tot pe lângă noi.
Bate vântul frunza-n dungă
De pădure dor m-apucă,
Pădure, nu te-oi uita
Cum nu-mi uit tinerețea,
Vremea trece, lasă urme
La oameni, nu la pădure,
Dar tu, pădure umbroasă,
Rămâi verde și frumoasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru tinerețe și amintirile legate de natură, în special de pădure. Pădurea este văzută ca un loc de refugiu și consolare, contrastând cu trecerea timpului și schimbările pe care le aduce oamenilor.