Viță verde pe arac,
Când crește frunza pe fag
Eu la pădure mă trag,
Și-n pădure mă tot duc
Numai cucul să-l ascult.
Apucai braniștea-n lung
Nu-mi mai cântă niciun cuc,
Nici cucul și nici mierlița
Nu-mi mai zice de neicuța
Parcă le-a secat gurița.
De dor, neică, și de drag
Nu mai știu ce să mă fac,
Când cântă cucu-n copac
Vine primăvara-n sat
Și dorul la mine-n prag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane, amplificat de venirea primăverii și de amintirea persoanei iubite. Natura devine un ecou al sentimentelor sale, iar absența cântecului cucului accentuează starea de melancolie.