Buburuza de pe frunză,
M-a mușcat neica de buză,
M-a mușcat și m-a durut,
L-am lăsat, că mi-a plăcut,
L-am lăsat, că mi-a plăcut!
M-a mușcat și de obraz,
Mor fetele de necaz,
Mor fetele de necaz!
Că nu le-a mușcat pe ele,
De urâte și de rele,
De urâte și de rele!
Se-ntrebau: cine-i de vină?
Eu le-am spus că o albină!
S-au făcut că m-au crezut,
Dar cu ochiul și-au făcut,
Dar cu ochiul și-au făcut!
Și-au dat coate și-au râs,
Adevarul nu le-am spus,
Adevarul nu le-am spus!
Cât or vrea ele să râdă
Neica n-o să ia o hadă,
Neica n-o să ia o hadă!
Cât or vrea ele să râdă,
Neica n-o să ia o hadă,
O să râdă cât or vrea,
Neica pe mine mă ia,
Neica pe mine mă ia!
Când păzeam la lubeniță
Mi-a furat neica gurița,
Mi-a furat neica gurița!
M-am făcut cam supărată
Dar m-am lăsat sărutată,
Dar m-am lăsat sărutată!
M-am făcut că sunt mâhnită,
Dar m-am lăsat păcălită!
Când supărarea mi-a trece,
Am să-i fur și eu vreo zece
Am să-i fur și eu vreo zece!
Să-l satur de sărutat,
Și să-l dezvăț de furat
Și să-l dezvăț de furat!
Că dragostea pe furate
E mai bună decât toate
E mai bună decât toate!
Că iubitul cel furat
E mai bun decât cel dat,
E mai bun decât cel dat!
Sensul versurilor
Piesa descrie o idilă jucăușă, unde gesturile furate și șiretenia alimentează atracția. Protagonista se lasă ademenită, dar promite să riposteze cu aceeași monedă, subliniind ideea că dragostea trăită pe ascuns are un farmec aparte.