Bordeiaș cu ușa-n vale,
Tu mă faci să viu călare,
Și călare, și pe jos,
Și primenit, și imos.
Bordeiaș, bordei micuț,
Tu mă faci să viu desculț
Peste dealuri și vâlcele
Pentru ochii mândre mele.
Bordeiaș, dă-mi mândruța,
Să mă duc în sat cu ea
Și în horă să intrăm
Bordeiașul să-l jucăm
Câte unul, câte doi,
Înainte și-napoi,
Câte unul, câte doi,
C-așa este pe la noi.
Refren:
Hai, bordei, bordei, bordei,
Învelit numai cu tei,
Cu mărtacii subțirei
A-nflorit dragostea-n ei.
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria de a trăi la țară și dragostea pentru o fată, exprimată prin dans și apropierea de natură. Bordeiașul devine un simbol al legăturii cu tradițiile și cu persoana iubită.