Al naibii e iubitul
Cum îți frige sufletul,
Al naibii e dragostea
Te sucește cum vrea ea,
Of, neiculiță-al meu cel drag,
Și dacă ai câte-un dor
Te face din om neom,
De-atâta dor și oftat
O pornești noaptea prin sat,
O pornești pe drumu-ăl mare
Ca să scapi de supărare,
Of, neiculiță-al meu cel drag,
Numai puiul de-ar veni
Inima mi-ar răcori.
Frunzuliță ca negara,
Mult mă-ntreabă cucul vara
Pe dealuri și pe vălcea,
Of, neiculiță-al meu cel drag,
Pe dealuri și pe vălcea,
De ce am inima rea,
Mă-ntreabă cucul pe luncă
Vara când mă duc la muncă,
Cucul și privighetoarea,
Of, neiculiță-al meu cel drag,
Cucul și privighetoarea
Mi-au priceput supărarea.
Cine are doruri multe
I-apar ghiocei la tâmple,
I-albește părul în frunte,
Of, neiculiță-al meu cel drag,
I-albește părul în barbă
Și nu se ține de treabă,
Dar și fără niciun dor
Trece viața prea ușor,
Of, neiculiță-al meu cel drag,
Trece viața ca un vis
Și nu m-ai iubit de-ajuns.
Refren:
De le faci, de nu le faci
Ponoasele tot le tragi,
Mai bine să nu le faci
Să n-ai pentru ce să tragi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința și dezamăgirea în dragoste, evidențiind modul în care dorul și supărarea pot afecta profund o persoană. Refrenul subliniază ideea că, indiferent de eforturile depuse, consecințele negative sunt inevitabile, sugerând că uneori este mai bine să eviți anumite acțiuni pentru a evita suferința.