Suflă vântul breabănul,
Răspunde dumbreavănul,
Să mă duc, să las lucrul,
Că mi-i beteag drăguțul.
Pasăre de pe brăduț
Spune-i la al meu drăguț
Că eu mor de dorul lui
La umbrița nucului.
Florilor de pe câmpie
Spuneți-i voi ca să vie,
Florilor de pe pârău
Spuneți-i de dorul meu.
Iar tu nucule-ncrângat
Spune-i că nu l-am uitat
Și să vie iar la mine
Dorurile să-mi aline,
Și să vie binișor
Că-l aștept cu mare dor.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorul față de persoana iubită, folosind elemente ale naturii pentru a-i transmite mesajul. Ea așteaptă cu nerăbdare reîntoarcerea lui, fiind cuprinsă de dorință și melancolie.