Tu, bădiță, du-te-acasă
Și cată talerii mei
Că-i putea trăi din ei
Și slobozi tu pușcuța
Să răsune costița.
Când pușcă o slobozea
Ea în codru că zbură,
Nimenea n-o mai vedea,
Cântecul îi auzea.
Sensul versurilor
Un tânăr este îndemnat să plece acasă și să trăiască din averea sa. Cântecul descrie o pușcă al cărei sunet se pierde în codru, dar cântecul ei rămâne.
