Mă dusei la prunduț sec
Dorul badii să-l înec,
Strigă frunza răchitei:
– Nu neca dorul badii!.
Vara când îi secera
Dorul badii te-a căuta
Și când îi lega snopii
Dorul badii te-a găsi.
Ia-ți mândruță doru-acasă
Și prunduțul sec îl lasă,
Dorul nu trebuie-necat
Numa-n inimă purtat.
Ascultai glasul răchitei
Și luai dorul bădiții
Și de-atunci îl port cu mine
Și nu mă mai plâng la nimeni.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă ideea de a nu încerca să scapi de dor, ci de a-l accepta și purta în inimă. Natura personificată oferă sfaturi despre cum să gestionezi sentimentele profunde.