M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram,
Să culeg o floare bădelui, ta, ra, ra, ram,
Să culeg o viorea, să i-o duc lui bădița.
M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram.
Floricică viorea, să-i spui, ta, ra, ra, ram,
Că mă arde focul dorului, ta, ra, ra, ram,
Focul dorului amar și-l aștept să vie iar,
Floricică viorea să-i spui, ta, ra, ra, ram.
M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram,
Să aștept în calea bădelui, ta, ra, ra, ram,
La izvoare lângă fag, mai
Unde ne-o fost locu’ drag, mai
M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram
La izvoare lângă fag, mai
Unde ne-o fost locu’ drag, mai
M-am suit în dealul Clujului, ta, ra, ra, ram.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru iubitul său, așteptându-l într-un loc special din natură, încărcat de amintiri. Gestul de a culege o floare și de a-i trimite un mesaj prin intermediul ei subliniază intensitatea sentimentelor și speranța reîntâlnirii.