Ia mai zi, măi, din vioară
Că-mi vine să joc
C-am un foc la inimioară
Și nu pot sta-n loc.
Ia mai zi, măi, să răsune
Pe vale, pe deal,
Să se-audă până-n zare
Cântec din Ardeal.
Să-i cinstim pe toți străbunii
Care ne-au lăsat
Doina, hora și cu jocul,
Ce-i mai mândru-n sat,
Ia mai zi, măi, din vioară
Că mi-i drag să joc
De dor ca și neamul meu
Să aibă noroc.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la dans și celebrare a tradițiilor românești. Exprimă bucuria de a juca și dorința de a cinsti străbunii prin doină, horă și joc, elemente definitorii ale identității locale.