Fata e ca și o floare
Ce stă-n grădină la soare
Și bădița-i grădinarul
Și mândru ca maghiranul.
Când pe badea îl zăresc
Florile toate-nfloresc,
El privește și tot tace
Și-apoi rupe care-i place.
Rupe floare de bujor
Să trăiască numa-n dor,
Rupe floare de mușcată
S-o iubească viața toată.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o fată comparată cu o floare într-o grădină, admirată de un băiat. El alege florile pe care le dorește, sugerând o metaforă despre alegerea iubirii și a dorinței.