De-ar fi dorul ca dorul
L-aș băga în sân amu’
Să nu știe bărbatul.
Dar doru-i pasăre sură
Dacă-l pui în sân se fură,
Niciodată nu-mi dă gură.
Câte boale sunt pe lume
Toate-s cu capăt și nume,
Nu-s ca dorul de nebune
Până te scoate din lume.
De n-ar fi ochi și sprâncene
N-ar mai fi pe lume rele,
Ochii și sprâncenele
Fac pe lume relele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă intensitatea dorului și suferința pe care o provoacă, comparându-l cu o boală fără leac. De asemenea, evidențiază rolul ochilor și sprâncenelor în crearea problemelor și a relelor în lume.